Poveștile bătrânilor: legende și superstiții din satul nostru

Îmi amintesc cum stăteam pe prispa bunicii, iar lumina apusului cădea peste obrajii ei brăzdați de ani. Fiecare rid era o poveste și fiecare oftat o amintire. În serile acelea lungi de vară, când greierii țineau loc de ceas, noi ascultam atenți. Bătrânii nu doar povesteau, ci ne arătau lumea prin ochii lor, ochi care păstrau mai multe povești decât apucau să spună.

Ne vorbeau despre focurile care nu se sting în Joia Mare, despre clopotul care alungă furtuna, despre vise care pot prevesti drumuri și oameni. Fiecare credință își avea rostul ei mic, iar poveștile lor făceau viața mai ușor de înțeles.

Astăzi, când pășim în casele lor, timpul se așază altfel. Printre obiecte vechi, între cămăruțe mici și lumina caldă a icoanelor, descoperim nu doar legende, ci rădăcini. Și învățăm, încet, să ascultăm din nou. Acolo unde poveștile bătrânilor nu se pierd, satul încă trăiește.